Povestea cu cântatul pe stradă
Cred cu tărie că putem face diferența, prin micile acțiuni pe care le implementăm zi de zi în viața noastră.
Lumea nu e perfectă, dar ce frumos să o putem aduce un pic mai aproape de idealul nostru – să putem contribui la societatea visurilor noastre.
M-am născut pe meleaguri Bucovinene, am crescut alături de bunici iar apoi m-am alăturat mamei mele care plecase în străinătate. Acolo am văzut un altfel de a face lucrurile, un altfel de a fi, de a visa și de a acționa. Astfel când m-am întors nu m-am complăcut în status quo și am activat mereu pentru lucrurile în care am crezut – nu că acestea ar fi fost mereu corecte, dar flacăra mea interioară îmi spune mereu că se poate mai bine, atât în interiorul meu cât și în lumea care ne înconjoară.
Am implementat multe proiecte, am făcut o multitudine de activități și proiecte – unele fabuloase, altele dezastruase – dar toate m-au făcut să devin o variantă mai bună a mea.
Astăzi am ajuns pe meleagurile Brașovului, unde am avut plăcerea să mă simt acasă din primele momente. Luând din multe puncte de vedere viața de la capăt, a nu știu câta oară, la cei 26 de ani ai mei – m-am interogat în legătură cu ce este cu adevărat important pentru mine, ce îmi bucură existența, unde aspir să ajung – iar viața are un mod surprinzător de a îmi oferi căile pentru a ajunge în punctele cele mai potrivite pentru evoluția mea.
Am luat chitara și am început să cânt – pe stradă.
Aceasta fiind activitatea care sufletului meu îi provoacă o enormă satisfacție, cu atât mai mare văzând că această bucurie este transmisă, simțită și răsplătită de către ascultători. Autoritățile locale au apărut în câteva zeci de minute, specificându-mi că această activitate muzicală, prestată pe stradă necesită o autorizație din partea primăriei. Pertinent până aici.
Studiind leadership al sectorului public, fiind pasionat de politică și administrația publică, curios din fire și înzestrat cu deosebite competențe de rezolvare a situațiilor dificile m-am dus la Primărie pentru a obține această autorizație.
Mi-au fost cerute documente care să ateste faptul că sunt artist profesionist.
Ei bine, sunt?! Discutabil, subiectiv, efemer – acum, din punctul meu de vedere dar și din punct de vedere birocratic, se pare că da. Atunci, încă nu.
Astfel am compus o autobiografie de 6 pagini, cu poze de la diferite evenimente, festivaluri și performance-uri pe care le-am făcut de-a lungul timpului – desigur, asta nu garanta profesionalismul meu. Încă.
Am făcut rost de vechi contracte, de la asociații, firme, festivaluri, instituții – unde am fost remunerat pentru prestațiile mele artistice. Se pare că nici asta nu garanta profesionalismul meu, căci era necesar un atestat profesional.
Acum, nu știu câți dintre muzicienii zilelor noastre dețin un atestat profesional – eu, mi-am dat seama, că datorită faptului că în clasele 5 – 8 (Deci de la 10 la 14 ani), am studiat chitară clasică la o școală din italia aș putea obține acest atestat. Astfel, după ce am trimis câteva mailuri și am făcut câteva apeluri telefonice, am reușit să obțin o foaie din partea școlii gimnaziale unde studiasem când eram copil. Pe această foaie scrie că am absolvit cu brio cursul de chitară clasică.
În sfârșit, sunt suficient de bun pentru a performa pe stradă.
După 6 luni de zile, în care muzica a fost principala mea activitate profesională, atât pe stradă cât și prin diferite localuri (de unde încasez banii direct în firma pe care am deschis-o odată cu venirea mea la Brașov) – mi-am amintit că se poate mai mult și se poate mai bine.
Pe străzile din Brașov cântă momentan alți 2 artiști care au autorizație, Manu la mandolină (în weekenduri) și Violeta la vioară (din când în când). Eu, performez în medie săptămânal la colțul dintre str. Republicii și str. Sf. Ioan. De asemenea, un pictor și un mim apar în weekenduri la intersecția dintre str. Republicii și Michael Weiss – chiar în fața celei ce este (simbolic) și va să fie (și birocratic, instituțional) Banca de Cultură Apollonia (Unde, am fost alungat la un moment dat de cei care s-au prezentat a fi proprietarii clădirii – deși, primăria este proprietarul, în perioada în care clădirea era încă în renovare)
Pentru a cânta pe străzile din Brașov, odată ce se obține autorizația, este necesară închirierea terenului public stradal, iar costul este de 3 lei/mp / zi. Am decis să achit 3mp, pentru a mă putea desfășura în tihnă alături de alți colegi muzicieni alături de care astăzi, formăm grupul, trupa, comunitatea și curând asociația #Oameni.
Poliția locală, mai mereu cordială și disponibilă – mi-a menționat recent că autorizația este pentru mine strict, ca și persoană fizică și că celorlalți artiști nu le-ar fi permis să cânte cu mine – astfel, am fost cu toții legitimați urmând să fim amendați dacă nu ne conformăm.
Unul dintre obstacolele care stau în calea artei stradale este o veche ordonanță locală care nu permite sub nici o formă utilizarea sistemelor de amplificare. Contextul, este disfuncțional – în zumzetul traficului pietonal, între sonorizările localurilor adiacente să poți performa fără amplificare. Ori suntem artiști profesioniști, ori nu suntem. Ei bine poliția a trecut de multe ori cu vederea acest aspect (Chapeau) datorită aptitudinilor mele comunicative și bunului sens al cetățeanului din spatele autorității publice – dar eu, adesea, sunt un caz fericit, care își pune în valoare competențele pentru a depăși ceea ce pot fi numite injustiții sociale.
Acum, să trecem la rezolvarea acestei situații:
O campanie de advocacy care să redacteze politica publică pe baza căreia artiștii stradali să poată performa în centrul unui oraș cultural precum este Brașovul și o inițiativă cetățenească care să propună această politică în cadrul consiliului local.
Una din cele mai de preț resurse ale unei comunități sunt oamenii, atât localnicii cât și turiștii – turiști care se vor întoarce dacă s-au simțit bine. În cadrul acestui proces care este aproximat să dureze 6 luni de zile, urmează să avem consultări publice cu localnicii din centrul istoric, cu cei care gestionează afaceri în zonă, cu artiștii care și-ar dori să performeze pe stradă, cu instituțiile publice care au legătură cu domeniile în cauză și cu toate partidele politice pentru a ajunge la un consens care să satisfacă și să aducă valoare întregii comunități.
Odată tehnoredactată propunerea, urmează strângerea a 15.000 de semnături pentru ca acest proiect să fie propus din partea societății civile în cadrul ședinței de consiliu local și implementat pentru a da culoare unui oraș atât de implinitor precum Brașovul.
Proiectul va porni în luna Martie, astfel invităm oamenii și asociațiile care doresc să contribuie la o nouă perspectivă pentru oraș să se alăture proiectului chiar și înainte ca acesta să se demareze, astfel având cu atât mai multe puncte de vedere pentru o imagine de ansamblu cât mai exhaustivă.
