Spoken Word Poetry #Brașov #Pub13 #Luni26

Nu e spectacol. E întâlnire.

Nu știu exact când a devenit totul un spectacol.
Poate când am început să ne prezentăm viețile ca niște pitch-uri.
Poate când am uitat cum e să stăm unii lângă alții fără să demonstrăm nimic.

Știu doar că seara de poezie nu pornește din dorința de a impresiona.
Pornește din nevoia de a fi auziți.
Și din curajul de a asculta.

Spoken word nu e despre texte perfecte.
Nici despre voci sigure.
E despre oameni care își adună cuvintele și le spun cu voce tare, chiar dacă tremură puțin.

Unii citesc de pe foi.
Unii uită ce au scris.
Unii improvizează.
Toate sunt ok.

Aici, foaia nu e o rușine.
E un sprijin.
Vocea e cea care contează.

Seara asta se întâmplă într-un local.
Avem o scenă mică.
Lumini calde.
Mese apropiate.
Oamenii stau suficient de aproape cât să simți respirația din pauze.

Nu e distanța aceea mare dintre scenă și public.
E mai degrabă un cerc larg, imperfect, în care cineva spune ceva adevărat și ceilalți nu fug.

Poezia care se spune aici nu e neapărat frumoasă.
E sinceră.
Vorbește despre lucruri care dor, despre lucruri care nu s-au spus la timp, despre corp, despre frică, despre iubire, despre furie.
Despre a fi om într-o lume care ne cere constant să fim altceva.

Poți veni doar să asculți.
E suficient.

Poți veni să urci pe scenă.
Nu trebuie să fii poet.
Nu trebuie să fii pregătit.
Trebuie doar să fii prezent.

Nu se aplaudă performanța.
Se ține spațiu.

Donația e între 10 și 30 de lei.
Nu pentru că atât „costă” poezia.
Ci pentru că fiecare contribuie cum poate.
Și pentru că întâlnirile adevărate se susțin împreună.

Poate vei pleca cu un gând.
Poate cu o liniște.
Poate cu o întrebare care te va urmări câteva zile.

Sau poate doar cu senzația că, pentru câteva ore, n-a trebuit să fii altcineva.

Nu e spectacol.
E întâlnire.

Luni seara, ne auzim. 🎤